Singurul lucru care contează

Femeia este singurul lucru care contează
şi afirm asta ştiind că destui
vor strâmba din nas…
pielea ei ştie toate limbile fericirii universale,
lipit de ea, ca de ţărână,
înţeleg constelaţiile, raiul şi iadul,
bucuria şi nefericirea;
mersul pe jos prin mine însumi
îmi face din ce în ce mai bine
pentru a nu mai vorbi
de arhitectura sinelui său
care face să pălească marile catedrale ale lumii-
San Piedro, Domul din Milano…

Femeia este singurul lucru care contează
cu trupul ei în braţe
poţi traversa un ocean
chiar dacă nu ştii să înoţi
decât în apele ochilor ei.

Fără femeie
limuzina noastră este o căruţă hodorogită,
contul la bancă scade chiar dacă este în creştere,
prietenii sunt
plini de pojarul trădării,
în vinul scump mişcă mormolocii…

o ai
îţi cântă privighetoarea în coşul pieptului
te îmbraci în haine de puşcărie fericit
cum ai pleca la nuntă,
faci monetarul stelelor pe cer
ca un nabab universal
chiar dacă-ţi fluieră vântul prin găicile sociale:
te călca trenul
şi o şoaptă dacă ţi-a rămas întreagă
parcurgi literele numelui ei
gata să urzesti planuri de viitor
când de aproape te pândeşte o morgă de lux.

Femeia, domnilor, este singurul lucru
care nu poate fi înlocuit decât de sinele său,
pielea ei ştie toate graiurile
fericiri universale,
cecul iluziilor
este valută ei
prin care noi învingem crizele mondiale,
iată de ce cred că ştiinţa ei
de-a ne face fericiţi sau nefericiţi
îi dă dreptul la titlul de
doctor honoris cauza
al complicatei noastre algebre sufleteşti.

Femeia, domnilor -pentru a nu vă plictisi-
femeia cu pielea ei
care ne învăţa alfabetul orbilor,
cu mereu întoarsele ceşti ale sânilor
în care noi nu ghicim niciodată, nimic,
femeia
cu toată argintăria surâsului său
cu goliciunea ei care umple universul
este singurul lucru care contează,
domnilor…

Lucian Avramescu

Îţi mulţumim, Gheorghe Hagi!

Gheorghe Hagi… cine aude numele ăsta şi nu-şi simte sângele curgând ceva mai repede prin vene nu e român.
Nu numai că n-am fi oprit raidul aerian, dar dacă am fi fost atacaţi când juca România lui Hagi, ne-ar fi furat ţara cu totul. Eram mic în ‘94 când 23 de milioane de oameni şi-au ţinut respiraţia în timp ce el a inventat traiectoria aceea peste Cordoba.

Nici contraatacul din meciul cu Argentina nu mi-l amintesc, dar îmi amintesc străzile tricolore pline de fericire după meci şi pe tata cum plângea de bucurie. Azi, pentru ce-am mai plânge toţi de bucurie?

Gheorghe Hagi – unul dintre cei mai mari fotbalişti pe care i-a avut planeta.

O grămadă într-adevăr ordonată

Federaţia Romană de Rugby se dovedeşte a fi extrem de deschisă în relaţia cu online-ul, iar acest aspect nu poate fi decât unul pozitiv ( nu ca Mutu, pozitiv adică benefic :D ). Despre proiectele interesante propuse la #rugbytweetmeet-ul de sâmbătă 30 ianuarie de la sediul FRR se găsesc tastaturi mai talentate că a mea să dea sfoară în ţară (cum ar fi chinezu, mihai, eclaudiu, teophyle, anca, turambarr sau adi) aşa că voi trece la subiect.
Urmăriţi vă rog promo-ul acesta de 30 de secunde şi apoi citiţi mai departe.

Ofer două invitaţii la acest meci acelei persoane care îmi spune, aici într-un comentariu sau la adresa de mail tomyzza@yahoo.com, cel mai bun banc cu rugbişti sau despre rugby. Nu copy-paste de pe veveve caterincă-ieftină punct ro, ci un banc propriu şi personal, amuzant, scris corect româneşte.
Voi anunţa câştigătorul pe data de 4 februarie, aici, pe blog. Rog participanţii să îmi lase datele de contact la care pot fi găsiţi.
Va mulţumesc şi spor la treabă!

Numerele de pe tricouri

Meciurile noastre aveau loc duminica la ora 12:00 aşa că prezenţa în vestiar era în jurul orei 10:30, pentru a fi timp pentru echipare şi şedinţă. Fiind în lupta pentru câştigarea campionatului, atmosfera era mereu încordată, nu se vorbea foarte mult, fiecare îşi vedea de ritualul propriu. Se făcuse 11:00, unul din titulari lipsea.
Profesorul Bulacu intră în vestiar să facă foaia de joc şi începe, ca de fiecare dată, să ne întrebe numerele de pe tricouri.

“Hărăguţă?”
“Unu.”
“Ploscaru?”
“Trei.”
“Ichim?”
“Cinci”
“Spiridon?”
“Douăzeci si trei”
“Mihăilescu?”
“N-a venit încă, nu ştim nimic de el.”
“Cum n-a venit? A anunţat pe cineva? Las’ că vede el, crede că ne ia la mişto… Popa?” ( domn’ profesor ţinea foarte mult la disciplină şi punctualitate, cum şi trebuia să fie într-un colectiv, aşa că s-a enervat la culme )
“Nouă.”
“Codreanu?”
“Opt.”
“Să-l sune cineva pe Robi să vină mai repede că tre’ să ieşim la incălzire. Gheorghiu?”
“Zece.”
“Nicolau?”
“Douăzeci, e pe drum, domn’ profesor, mi-a dat mesaj acum.”
“Las’ că vede el, nesimţitul, asta e lipsă de respect faţă de toată lumea! Sandu?”
Noi începeam să ne gandim că era fix ce nu ne trebuia înainte de un meci greu, o problemă în plus care ne tăia concentrarea, şi stăteam cu ochii pe uşă sperând că Robi va veni la timp.
“Nouăsprezece.”
“Pîntea?”
“Douăzeci şi unu.”
Începe şedinţa, fără el bineînteles, iar cu câteva minute înainte de a ieşi la încălzire, cu sufletul la gură, probabil din cauza celor 60 de scări urcate în viteză la marginea stadionului, apare Robi Mihăilescu.
“Băi Mihăilescule, ţie nu ţi-e ruşine!? La ce oră trebuia sa fii aici!? Îţi baţi joc de noi!? Începe meciul şi tu abia ai venit!!!”
“Îmi cer scuze, ştiţi, n-a venit maxi-taxi la timp şi…”
“Nu mă interesează! Schimbă-te mai repede şi zi-mi numărul!!!”
“A… zero şapte patru cinci…”

Toată lumea a început să râdă cu gura la urechi, inclusiv domnul Bulacu, iar atmosfera s-a relaxat brusc. Am câştigat meciul la multe goluri diferenţă…

Jargonul fotbalistic

Fiecare domeniu are limbajul lui, mai mult sau mai puţin ştiinţific, mai mult sau mai puţin codat, mai uşor sau mai greu de înţeles. Jargonul fotbalistic mi se pare una dintre cele mai amuzante găselniţe şi am să încerc să “traduc” câteva dintre expresiile şi cuvintele folosite de oamenii de fotbal ( a se citi adevăraţii cunoscători, cei ce au practicat mai mult sau mai puţin fotbal sau cei ce mănâncă sportul asta pe pâine, nu 90% din microbisti, care nu fac altceva decât să-şi dea cu părerea eronat, pentru că la fotbal şi la politică ne pricepem toţi, nu-i aşa? :D )
Sunt sigur că nu le ştiu pe toate, dar despre cele pe care le ştiu o să vă spun:

De exemplu atunci când un jucător luftează, adică nu nimereşte mingea, se spune că “i-a sărit genunchiul”.

Când un jucător vrea să paseze într-o direcţie şi mingea se duce în cealaltă se spune că “s-a încălţat invers”.

Când un jucător alunecă i se spune să “dea cu sare” în acea zonă.

Când un jucător încearcă să lovească mingea şi loveşte în pământ, într-un smoc de iarbă sau pur şi simplu nu-şi coordonează mişcarea se spune că “a omorât cârtiţa” sau că “a dat jos casca minerului” ( odată chiar am auzit un coleg care la o astfel de fază a spus “vezi că îţi bate cârtiţa obrazul că nu o laşi să se odihnească” ).

Când un jucător nu poate controla mingea, iar aceasta se loveşte de tibie, gambă, genunchi sau mai ştiu eu ce parte a piciorului în afară de labă se spune că”se urcă pe el ca liana”, “îl muşcă” şi trebuie “scoase bateriile” mingii.

Atunci când un portar scapă mingea din mână este întrebat dacă “are solzi?” sau dacă “e din săpun?”.

Atunci când mingea loveşte mâna unui jucător ( pe lângă faptul că arbitrul tre’ să fluiere henţ ) se spune că “i-a spart ceasul” sau că “i-a sărit verigheta”.

Atunci când un jucător este lovit de minge în figură se spune că “l-a pupat” şi este sfătuit să “ia cu muştar, să nu-i pice greu la stomac”.

Atunci când un jucător loveşte mingea greşit şi aceasta ia o traiectorie aiurea, lentă, se imită schelălăitul unui câine fugărit. :)

Atunci când un jucător loveşte mingea în partea superioară şi aceasta se rostogoleşte mai mult ca un bolovan se spune că “a vrut să dea pe sub pământ” sau “şut călăre”.

Atunci când un jucător nu poate opri o minge care sare de mai multe ori pe lângă el, este sfătuit să “pună pătura pe ea”.

Atunci când un jucător loveşte mingea prea puternic se spune că “a mâncat prea mult dimineaţă”, iar când o loveşte prea slab că “e minge medicinală” sau că “i-a îngheţat piciorul”.

Atunci când un jucător nu reuşeşte să schimbe traiectoria mingii atingând-o cu piciorul, iar aceasta trece milimetric pe lângă el se spune că “şi-a tăiat unghiile”, iar când acelaşi lucru se întâmplă la jocul cu capul se spune că “s-a tuns”, acestea două fiind cauzele eşecului. :P

Atunci când mingea trece printre picioarele unui jucător ( pe lângă faptul că e un pic umilitor ) se spune că “a luat membre”, “a luat urechi”, “a luat sorţ”, “i s-a spart televizorul” “s-a făcut mică” sau i se spune să-şi “pună fustă” sau să “tragă fermoarul”.

Atunci când un portar plonjează în direcţia greşită, sau anticipează greşit direcţia de şut a adversarului se spune să “i se aducă o pernă şi-o pătură, pentru că vrea să se culce”.

Atunci când un jucător intră în teren în ultimele 10 minute ale meciului se spune că “a jucat ca la box”.
Unui jucător care a greşit o preluare pe piept, aceasta fiind prea largă, i se spune că “a uitat să-şi dea jos cruciuliţa”

Atunci când un jucător face o alunecare care-l scoate din joc, fiind driblat de adversar se spune că “i s-au rupt frânele”, “s-a dus sanie”, “s-a aruncat în bazin”, iar după meci este sfătuit “să-şi scoată iarba din fund”.

Atunci când un jucător încearcă, printr-o săritură, să blocheze o fentă de centrare a adversarului, este întrebat dacă a văzut “ce-i peste tribună?”.

Despre un jucător care are dificultăţi în a respira din cauza efortului anaerob depus se spune că “are porumbelul la gât” şi că are nevoie de “un tub de oxigen”.

Atunci când un jucător simulează un fault, căzând neatins, se spune ca “a avut o cădere de calciu” sau că “l-a înţepat albina”.

Atunci când un jucător este întors pe toate părţile după o serie de dribliguri ale unui adversar se spune că “i s-au înnodat picioarele”, “i s-a rupt coloana” sau că “are mucii cravată”.

Atunci când un jucător este lăsat în urmă de viteză adversarului se spune că “a făcut otită”.

Atunci când doi jucători se lovesc cap în cap sunt sfătuiţi să-şi “pună clopoţei”.

Cam astea sunt, nu-mi mai amintesc altele, dar voi mai scrie articole legate de culisele fotbalului. Aştept completări din partea oricui se simte apt să le facă.